Invoire, permisie, concediu

Adica potol.

(Undeva, candva, intr-o UM)

Am iesit deja in oras cu Blondu’, a doua zi dupa Juramant, am aflat ce e un bilet de voie, am stat si noi sase ore in oras, intr-un parc, uitandu-ne la oameni.

Asta se numeste invoire, cica.

Acum plecam in prima permisie.

Vine Loco, ne verifica actele, ne da ordinele de serviciu.

Ghertzoilor, sa n-aud ca faceti vreo prostie, ca ne suparam. S-a-nteles? Am inteles! strigam.

Drum bun, hai dispareti! zambeste.

De cand asteptam momentul asta…

Iesim din unitate, mergem pe jos pana la gara.

Blondule, crezi ca te mai asteapta? Si-a gasit sigur pe altul, radem cu gura pana la urechi, asta e putin morcovit, e indragostit, si eu sunt, dar a mea e plecata, macar el o va vedea azi.

Calule, stii bancul ala cu calu’? il intreb, el sta cel mai departe. Nu-l las sa raspunda, sigur nu-l stie. Cica era un cal si trop-trop-trop baga trap, apoi galop zi de vara pana seara. Si apoi iar merge si merge si merge si merge si mai mult. Si a treia zi merge in continuare si zice “Plm, ce departe stau!”, asta e pe jos de ras.

Ne uitam pe tabela din gara, ne cumparam bilete, ne-am da capelele alea jos sa le punem sub epolet cum am vazut la aia mai mari, dar poate apar aia de la Politia Militara si o sa ne certe Loco.

Ne luam dulciuri, mancam cantitati incredibile, nici in copilarie n-am mancat atatea.

Vine trenul meu si-al lui Blondu’, ne urcam, hai, nu fi trist ca te parasim, Calule, abia asteptam sa scap de voi, zice asta.

Pe cai ostenii mei, nu avem cai, Maria Ta, rad cu Blondu’, atunci pe curand!

Plecam, ii facem cu mana, plm, nu plecam la razboi, e caterinca, ala rade in continuare pe peron.

Dupa ceva vreme ajungem, aici coboram amandoi, trebuie sa schimbam, insa plecam apoi pe doua magistrale diferite.

Primul vine trenul lui, il conduc la vagon, isi gaseste locul, isi pune geanta aia de “voiaj” la bagaje, coboara iar pe peron, vorbim nimicuri sa treaca timpul, suiera locomotiva, pleaca, vezi ce faci, mah, distractie placuta! Si tu!

Stau pe peron si ma uit ca prostul dupa tren, e o chestie in noi cand vezi un tren plecand in amurg.

Freud ar zice ca asta are legatura cu subconstientul, teama de parasire si alte aiureli, doar ca eu sunt cu psihologia cognitiva si nu mai cred in basme.

E pur si simplu o imagine misto.

Ma uit in jur, e forfota de gara mare, numai civili, doar eu sunt in uniforma pe peronul asta.

N-am fost niciodata in uniforma pe un peron de gara, cu atat mai mult singur, nu exista proceduri pentru asta, doar niste alineate intr-un regulament scris in limbaj de lemn, dar totul e firesc, vine de la sine, e o responsabilitate, nu-mi apartin doar mie.

Dupa aia ma duc si-mi iau niste ziare si reviste, ia sa vedem ce mai e prin lume.

Ajung acasa, ai mei habar n-au ca vin, e seara tarziu, intru, incep intrebarile, ma duc sa mananc si apoi direct la somn.

La un moment-dat ma trezesc pe jumatate, tre’ sa sune soneria, intind mana, unde am pus ceasul ala? Pipai, unde il puneam de obicei sub perna nu e, wtf?

Deschid ochii, e ceva in neregula, unde sunt?

Aaaaa, esti prost, mah, esti acasa.

Gasesc ceasul, e 5,30, mda, acolo suna soneria la ora asta, de fapt nu, azi suna la 6 fix.

Ok, desteptarea.

Dau drumul la TV, fac un ceai, imi fac o omleta, e o noua zi, bine ca nu fac sectoare, rad in gand.

Pe la pranz ma duc la Comenduirea Garnizoanei sa-mi stampileze foile alea si dupa aia stau si ma uit la televizor, n-am chef sa vad niciun prieten sau prietena.

***

(In aceeasi UM, cateva zile mai tarziu)

Ajung spre dimineata, intru in dormitor, aud sforaitul familiar al lui Calu’, bag somn, suna dupa vreo doua ore soneria, ne trezim, ne echipam rapid, rad la Blondu’ si la Calu’, speram sa nu va mai vad pe-aci, fraierilor, ne bagam pe sectoare.

Ziua continua cu la program!, continuati!, cum a fost acasa? scoate mainile din buzunare!, pas alergator!, de ce treci prin fata companiei mele? de la ce companie esti? fuck, uitasem de asta, trebuia sa ocolim, pas alergator, militarule! ne-a iertat.

Loco e multumit, n-au fost evenimente.

La gustare am pregatit o ambuscada, scoatem toti trei mancarea, potol! zice Blondu’.

Foaia de cort e plina, snitzele, carnati de nu-stiu-care facuti la afumatoare adusi de Blondu’, salam de Sibiu, pastrama de la bunicii lui Calu’, branza de vreo trei feluri, de burduf, telemea si de-aia cu mucegai frantuzeasca, oua fierte, rosii, castraveti, ardei, salata de vinete, salata de boeuf, ciocolata, n-au incaput in sacul de merinde, le-am bagat toti si-n geanta mastii de gaze si-n buzunare.

O singura data te intorci din prima permisie.

Ii servim si pe ceilalti camarazi si pe instructor, nu mancam singuri niciodata, le-am adus si tigari, desi noi nu fumam.

Calule, stii din ce e facut salamul asta?, Calu’ baga cu doua maini salam de Sibiu. Din carne de porc, zice asta cu gura plina.

Nu, mah, din carne de cal, deci tu tehnic iti halesti fratii, radem.

Carne de cal e doar in salamul de soia, mah, rade asta, stie ca e caterinca.

Terminam, strangem ce a ramas, punem la loc, peste doua ore o sa ni se faca foame iar.

O activitate incepe intotdeauna cu o pauza, ne spune instructorul, ok.

Nu pot sa spun ca ne era chiar dor de asta, dar ne lipsea.

De la capat!

Si bagam iar ca Berila.

***

(Undeva, mai tarziu, intr-o alta UM)

Plec in concediu, ii salut pe Comandanti, iau actele, apoi trec sa fac misto de Blondu’ si Calu’, pe de o parte imi pare bine, pe de alta o sa-mi lipseasca fraierii astia.

Ajung in gara, sunt in civil, relaxat, cumpar bilet, ma uit in jur ce fac pana vine trenul?, iau un senvis si cumpar EvZ, Adevarul, Gandul, Cotidianul, National, Curentul, Curierul National, Jurnalul National, cum mai percep astia lumea, oare?

Putine articole lucide, majoritatea isterice, arunc ziarele la primul cos de gunoi, sunt ori prosti, ori rai, ori neinformati.

Iau niste reviste pentru femei, alea au o prostie odihnitoare, mda, much better.

Ajung acasa, e dupa-amiaza, de data asta i-am anunta ca vin, ma asteapta cartofi prajiti cu salata de vinete si rosii, mi-era dor de asta dupa atatea ratii. O sa le duc si fraierilor alora, aia o ard macaroane acum, probabil.

Ies in oras, inevitabil ma intalnesc cu niste prieteni, ce mai faci, hai la o bere!

Sunt oameni ok, ne stim de multa vreme, doar ca eu n-am chef de povesti, ei nu stiu pe unde sunt si ce fac si le bag varianta aia devalorizanta, intotdeauna oamenii te cred cand le spui despre esecurile tale, daca le zici ca esti in top, devin invidiosi si incep sa te barfeasca. Te barfesc si cand aud despre esecuri, dar aia macar e feed-forward.

Plus ca asta am invatat la cercetare, e si o ocazie de antrenament.

Ma uit la ei, mi se par atat de marunte discutiile astea, mfine, pentru ei au un sens, probabil, incerc sa nu-i judec. Dar si ei sunt prietenii mei.

***

(Dupa concediu, intr-o UM)

Maine plecam in tabara, am ajuns la timp, intru in unitate, ce faci, mah, salut baietii care stau la povesti la P.O, schimbam doua vorbe, radem, ce mi-ai adus? praful de pe toba! Stai sa ma schimb, treci mai tarziu.

Am venit cu cadouri pentru baieti si cu salata de vinete cu rosii, pastrama si salam de Sibiu pentru fraierii aia doi.

E duminica, Calu’ sforaie, il las sa doarma, inchid usa.

Blondu’ spala, e hobby-ul lui.

Ce faci, mah, tot aici esti? Am si io sa-ti dau niste haine la spalat daca tot esti in forma, rad.

Se uita, zambeste ardeleneste.

Pune alea la uscat, mergem si-l trezim pe Calu’, neatza, echiparea, potol!

Fii atent, Calule, cica mergea Ion cu caruta incarcata cu fan si deodata incepe sa ploua. Ion ia biciu’ si loveste calul ca sa mearga mai repede. La un moment dat se opreste calul si-i zice: Hai, ba, Ioane, ca-s si io animal. Dai in mine chiar asa, ca ma doare…. Doamne fereste! Vorbesc cu caii, am innebunit. Lasa caruta si fuge, fuge si se opreste intr-o padure. Se pune pe-o cioata, da’ cainele face: Ba Ioane, ce m-am speriat cand o vorbit calu’ ala!

Incepe si Blondu’: Badea Gheorghe merge cu gloaba la targ. Cum trage calul asta la caruta, bade? D’apoi, nu prea trage. Da’ la plug, trage? Nu prea. O fi bun de calareala. N-as crede. Pai, atunci de ce l-ai adus sa-l vinzi? Nu l-am adus sa-l vand. Da’ ce pacatele mele vrei sa faci cu el? Vreau sa-l fac de rusine…

Asta stie bancurile, dar tot e pe jos de ras, feels like home.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.